O nunta altfel la Salon du Mariage

Georgeta era mare pasionata de telenovele si lecturi siropoase, romantice. De cand era micuta nu visa decat la acea zi in care va fi printesa, in care va imbraca rochia de mireasa si va dansa la nunta proprie. El, printul, pardon mirele, era doar un accesoriu de care avea nevoie pentru a se produce feericul eveniment. Nu si-l imagina in mod special, stia doar ca avea nevoie de el pentru a-i implini acest vis. Sigur, in functie de telenovela momentului respectivul lua pe rand cand chip de Miguel, cand chip de Fernando sau alte chipuri ce aparea in prim plan. Toti erau bruneti, musculosi si mai ales plini de bani.

Acum, la cei 19 ani ai ei, nu renuntase inca la visele astea, doar printul nu aparuse inca asa cum aparea in visele ei. Il avea doar pe Costica. Nu era nici brunet, nici inalt nici plin de muschi. Dar avea bani dupa ce muncise ultimii ani prin diferite tari ale Europei. Nici o fata din sat nu avea blugi ca ai ei, nu avea unghii facute cu gel si perle si nici televizor cat peretele nu se vazuse inca in tot satul asa cum avea acasa, sa-si poata vedea eroii favoriti aproape in marime naturala. Costica nu era gelos si o iubea orbeste asa ca o coplesea cu daruri. In lipsa altui print Georgeta il tolera si ii accepta darurile cu aerul unei dive careia i se cuvine totul. Bine, in ascunzisul inimii ei si ea il iubea, dar n-ar fi recunoscut in ruptul capului.

– Maica, acum ca ai facut 19 ani si Costica s-a adunat si el dupa drumuri deschizandu-si magazinul din sat, eu cred ca a venit vremea sa te mariti, ii zice maica-sa intr-o zi. Scoatem banii de la CEC si iti facem o nunta cum n-a vazut satul nostru. La caminul cultural nu prea se mai fac nunti, ca acum toti au fite si se duc la oras, asa ca putem sa il inchiriem fara probleme. Spalam si noi perdelele alea care n-au vazut apa de ani de zile, dam si cu var daca e nevoie, aducem niste aranjamente florare de la oras, cunosc eu o fata care are o firma din asta de facut nunti sau cum i-o spune. Taiem si vreo doi trei porci, ca doar avem de unde, si-ti face mama o nunta cum n-ai visat.

Georgeta se uita prostita la maica-sa, necrezandu-si urechile ce auzea: Costica, camin cultural, porci, totul suna ca in cel mai negru cosmar al ei. Ok, pe Costica il accepta ca vedea bine ca nu prea aparea nici un Miguel prin sat pe la ei. Dar restul nici in ruptul capului nu ii suna in regula. Doar nu era ultima sarantoaca din sat sa se marite asa. Era ditamai “bisnis woman”, avea propriul ei salon de infrumusetare unde veneau mandrele din sat sa se coafeze si sa isi puna si ele unghii cu gel, din cand in cand sa se mai si penseze chiar. Nu, nu avea sa accepte asa ceva. Trebuia urgent sa caute un loc care sa arate intocmai ca in visul ei si ca in telenovele. Musai trebuia sa aiba si piscina, era cea mai mare extravaganta la care visa.

Si s-a pus Georgeta noastra pe cautat. Cum unde? Pe internet, ca doar in sat nu avea pe cine sa intrebe.  Isi facuse o lista cu cele “cateva” puncte pe care dorea sa le gaseasca si la care -nu era dispusa sa renunte orice ar fi fost.:

Untitled

Doar citind si recitind toate astea si avea frisoane. Nu s-a consultat cu nimeni, nu a intrebat pe nimeni. Doar i-a prezentat lista lui Costica si i-a spus ca ea fara astea nu se marita. Bietul Costica ce sa faca, a oftat odata adanc si a acceptat, desi in gand si-a spus:”femeie, esti nebuna. asa ceva nu ai tu cum sa gasesti. poate doar daca facem nunta in Mexic, de unde sunt telenovelele tale”.

Dar au sperat degeaba si Costica si maica-sa ca nu va gasi. A gasit exact ce cauta, cu un nume de sa-l pomeneasca tot satul. Era un salon de nunta cum nu isi imaginase nici macar ea cand incepuse cautarile.

Salon du Mariage a devenit in urmatoarea perioada tinta tuturor viselor si actiunilor Georgetei. A facut rezervare, a ales aranjamentele, culorile, a vizionat sute de fotografii, a citit testimoniale , l-a pus pe Costica sa invete dansuri de societate. Doar dansul mirilor trebuia sa fie un moment demn de un asa loc.

salon-du-mariage-foto-cu-dansul-mirilor-4-370x270

Si a venit ziua mult visata. Unde nu s-au imbracat muierile din sat cu tot ce aveau ele mai bun, unde nu si-au pus toate fetisoarele unghii cu gel de i-a crescut brusc afacerea Georgetei, unde nu si-au scos domnnii costumele cele bune de le purtau si la nunti si la cumetrii, desi multi din ei si-au luat noi, de i-a crescut si lui Costica afacerea. Nu au uitat pe nimeni din sat. Au trimis tuturor invitatii parfumate si dichisite ca doar o data se marita Georgeta.

Dar ce tevatura, ce zarva, ce  exclamatii de uimire au fost pe nuntasii sositi la capitala, imbarcati care dupa cumetrii si prietenii in taxiuri cochete aflate la discretie. Tot drumul s-au auzit chiotele si voia buna, ce au umplut apoi holurile si camerele puse la dispozitie pentru cazare, odihna si dichis in asteptarea noptii de pomina.

Si s-au aprins luminile, si s-a adunat poporul, si s-a revarsat muzica pianului aflat pe marginea piscinei. Murmurul nuntasilor a incetat ca prin farmec cand au aparut ei, mirii. Georgeta intr-o rochie de mireasa mai ceva ca in basmele cu Ilene Cosanze iar el, Costica, intr-un costum ce ii venea ca turnat de arata mai frumos decat orice Miguel si Fernando visase ea vreodata. Au spus hotarati cate un DA , sa il tina minte toata viata.

S-au privit in ochi toata seara, aproape nebagand de seama bunatatile ce s-au revarsat pe masa. Dar cum oaspetii nu erau si ei indragostiti s-au bucurat din plin si de berbecutul la protap, si de bucatele alese, si de ringul de dans incapator unde horele si sarbele au rasunat mai ceva ca la sarbatorile din sat. Tineri si batrani, femei si barbati, ba chiar si copii, s-au bucurat de tot ce le-a fost dat sa vada si sa traiasca in visul implinit al Georgetei.

Despre “ciorba de potroace” de a doua zi, petrecuta pe marginea piscinei in costume de baie si udata din plin cu cocktailuri alese nici nu se mai poate povesti. Batranele din sat au susotit inca mult timp dupa aceea despre ce le-a fost dat sa vada, despre marimile incredibil de mici ale slipilor dar si despre trupurile arse de soarele campului ale flacailor din sat.

Intr-un cuvant nunta la Salon du Mariage a devenit poveste. O poveste despre care se va povesti inca multa vreme in satul lor.

Cat despre porumbei miri, acestia si-au luat zborul cu avionul la clasa busines (doar erau amandoi oameni de afaceri) direct catre Mexic. Macar sa fie telenovela completa :).

 

logo_cropped_resized

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Advertisements

7 thoughts on “O nunta altfel la Salon du Mariage

  1. Ce telenovela amuzanta! Tre’ sa ma apuc si eu sa scriu, si n-am nicio energie, nicio idee, mintea imi sta la niste sculpturi… Daca ar scrie altul pentru mine… :D.Doar asa, ca sa nu ma inec ca tiganul la mal. Macar m-am relaxat cu Geta si Costica 🙂

  2. Pingback: SuperBlog | Proba 13. O nuntă ca în filme

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s